ZIUA CEA MAI LUNGĂ

ZIUA CEA MAI LUNGĂ

    La cafeaua de dimineață mă gândesc la frivolități 

("am sandale pentru rochia nouă?" sau "o fi bună înghețata de vanilie cu oțet balsamic?") ori, foarte rar, la lucruri horror ("să dau lucrare la 10H?")

Cafeaua de dimineață este cu adevărat tabiet doar în vacanță. Atunci cutia mea craniană se videază și mă simt relaxată.

    În mod straniu, în această dimineață , în dulcele meu vid intracranian s-au produs o scânteie: tii, astăzi este ziua cea mai lungă sau Ziua mondială a Soarelui, după cum grăiește Fb!

   Scânteia n-a fost totuși întâmplătoare: am o relație specială cu momentele importante ale interacției Soare-Pământ ( cu litere mari, vorbim aici la scară astrală!)

    Să vă explic!

Echinocțiul de primăvară mă enervează. Aștept primăvara dar iarna nu se dat plecată.

Echinocțiul de toamnă vine cu o bogăție de culori, dar nu pot să nu mă gândesc la frigul, umezeala și cenușiul care urmează. Deci tot motiv de enervare.

    Ei, altfel stă treabă cu solstițiile!

La solstițiul de iarnă au avut loc evenimente care

m-au împins pe căi noi.

Prima schimbare majoră a fost în '89. Am pus punct și am început un nou capitol.

După 30 de ani, un alt solstițiu de iarnă mi-a adus curajul de a-mi depășit limite, de a trece peste tabuuri și de a mă bucura fără rezerve de fiecare clipă.

Solstițiul de vară înseamnă lumină, cer senin și speranță.

Solstițiu fericit!