De Ziua bărbatului

Am aflat aseară de la televizor, precum ardeleanul din bancul cu Mihai Viteazul, că 19 noiembrie este Ziua bărbatului. 

Dis-de-dimineață, am ținut să-i felicit pe cei mai importanți bărbați din viața mea.

- La mulți aaaani!Vino să te îmbrățișez. 

- ????... (păcat că n-am făcut o poză ca să vedeți cel mai bun exemplu de stupoare!) 

- Astăzi e Ziua bărbatului. 

- Hm, nu mai știu ce să inventeze. Numai la festivități se gândesc...Manipulare josnică! 

Eu:🙄... 

Sper ca celălalt să fie mai receptiv. 

-La mulți ani! 

Simt un moment de șovăială și de jenă la telefon. 

- Ziua mea a fost acum două săptămâni... 

E clar, mă crede dusă rău... 

-Știu, dragule, dar astăzi este Ziua bărbatului. Cred că e internațională. 

Îl aud răsuflând ușurat și apoi adresându-se vesel celor din casă :

- Fetelor, astăzi este Ziua bărbatului. Aștept să mă răsfățați. 

Evident, am auzit și râsul ironic emis la unison de trioul feminin. 

A mai fost un dialog:

- La mulți ani, iubire! E Ziua bărbatului astăzi... 

- Mulțumesc, iubita mea, dar pentru mine fiecare zi alături de tine e o sărbătoare! 

- Și pentru mine e sărbătoare fiecare clipă cu tine și... 

... Și alarma setată pentru ora 6.30 a pus capăt visului meu. 

Bine că m-am trezit din coșmarul ăsta siropos! 

Cum intențiile mele drăgălașe n-au avut niciun ecou, latura mea masculină a hotărât să serbeze, totuși, ziua cu pricina și să-și facă singură un cadou. 

Dintr-o vitrină, o poșetă extrem de atrăgătoare mi-a sărit drept în brațe. 

Nu, nu am cumpărat-o pentru că se potrivește ghetelor mele nuanța cappuccino. Mi-am dorit-o fiindcă mă duce cu gândul la Kandinsky în perioada sa Bauhaus. 

Sunt doar o biată intelectuală iubitoare de artă, cred că v-ați dat seama. 

Nu rezist unor astfel de ispite.