DE CE NU?
În urmă cu exact patru ani, postam această fotografie din Balcic însoțită, că de obicei,de în scurt comentariu:
"Nu vreau să privesc în urmă întrebând: de ce?
Vreau să merg mai departe spunând: de ce nu?"
Coincidența (sau alinierea planetelor) a făcut ca după fix șase luni să primesc un telefon care avea
să mă facă să-mi spun de multe ori după aceea
"de ce nu?".
Am primit o provocare și am acceptat-o fără ezitare.
Nu regret.
Am intrat într-o etapă nouă, frumoasă, plină de surprize uluitoare.
Trecutul l-am încuiat în sertarul cu amintiri și am ascuns cheia într-un loc numai de mine știut.
Mă bucur de prezent în fiecare clipă.
Accept toate provocările și mă bucur că am ales să spun : DE CE NU?
De mâine voi începe să postez gânduri din
JURNALUL UNEI BOSHO-COOL.
Un psiholog m-a facut sa aseman viata cu un drum pe care intalnesti (printre altele) si diverse ramificatii - unele largi, curate, batatorite, altele inguste, priporoase, chiar riscante ... Pe care dintre ele mergem depinde in primul rand de noi - mai ales stiind ca odata aleasa o cale, de cele mai multe ori nu ne mai putem intoarce ... si daca drumul ales este frumos - DE CE NU?
RăspundețiȘtergere