Un vis cu ochelari

La începutul anului trecut, îmi propuneam să scriu cât mai des pe blog. Cum "ocupațiunea mea mintală a fost la alte prostii" (îl citez pe Moromete), propunerea a rămas la stadiul de intenție. Anul acesta nu-mi mai propun nimic, dar cum obiectul preocupărilor mele a pierdut mult din interes, simt mult mai puternic furnicături în degete și chemarea tastelor e irezistibilă. 

Așadar, la treabă!

Cartierul meu minunat, Berceni, a trecut "puntea peste ani" (idioată expresie!) în mod mult mai silențios ca altă dată.

Acum să nu vă imaginați că s-au aruncat doar petale de trandafir, dar n-a mai fost ca la Verdun

Când artileria festivă și-a epuizat muniția, am putut să merg la culcare destul de curând după miezul nopții, mai ales că toate televiziunile se întreceau să ne facă poftă de somn. 

Am adormit repede și am visat, ca de obicei, foarte colorat. 

De data asta eram la un târg cu de toate. 

Curios,mulți oameni cumpărau ochelari de soare.  

Vânzătorul își promova marfa cu voce stridentă:

- Ochelari de firmă pentru cei care au avut o dragoste oarbă! Două perechi la leu! 

Mai ieftini ca pătrunjelul, gândeam. 

Să vă spun drept, n-am avut niciodată afecțiuni oftalmologico-sentimentale, nici vreo dragoste oarbă, nici vreun noroc chior, dar dacă era promoție am cumpărat o duzină, așa că să fie în casă. 

Am plecat super mulțumită, dar ghinion (știți pe cine citez)! 

Nu știu cum mi-au căzut din brate și s-au spart toți. Și erau numai D&G, Dior, Chanel de-adevăratele, nu chinezisme. 

M-am trezit. De ciudă, cred. 

Tare mai sunt împiedicată câteodată! 

De azi dimineață, mă frământă un gând:

- Domnu' Freud, oare de ce s-or fi spart?