Cum am irosit a doua șansă de a deveni celebră și bogată

În vara lui 2019, am fost solicitată să devin fotomodelă.

Vă înțeleg reacția. Și eu am râs. 

Am povestit atunci toată întâmplarea.

Cei care veniseră cu propunerea nu cereau decât o taxă de participare modestă, 150 de lei și păreau foarte convinși că voi semna ceea e numeau ei contract de colaborare. 

Ghinion! Au abordat blonda greșită. 

De câte ori mi-amintesc ce carieră strălucită am ratat, mă întreb dacă am fost meschină sau neuronul meu s-a trezit     într-un moment nepotrivit. 

Astăzi, norocul a  dat peste mine în Piața Romană, nu la Big-Berceni, ca data trecută. 

Trec peste partea cu "sunteți exact ce căutam, o doamna frumoasă și elegantă, bla, bla, bla..." 

Puteam să-mi văd de drum, dar îngerașul de pe umărul stâng era în pauză de cafea, așa că personajul de pe umărul drept a  fost destul de convingător.

Am mimat ceva interes și am întrebat despre ce este vorba. 

Pe scurt, cam o dată pe lună ar fi trebuit să fiu machiată, coafată, îmbrăcată șic, fotografiată și, foarte probabil, afișată pe coperțile unor reviste! 

E clar, altul care nu vede decât că sunt blondă, din moment ce incearcă să-mi explice că publicul, plictisit de atâtea frumuseți tinere, dar " banale, doamnă, fără personalitate..."  dorește poze cu  mămăițe pline de farmec și expresivitate!

-Și cât e taxa de participare? 

Întrebarea mea a venit atât de brusc, încât mi-a răspuns fără ezitare:

- 150 de lei. 

- E prea ieftin. O firmă serioasă are tarife mai mari.Mulțumesc, dar nu sunt interesată! 

Am urcat în 381 care tocmai oprise în stație. 

Râdeam cu gura până la urechi, sub acoperire (Purtarea măștii e obligatorie!) 

Chiar, cum de văzuse cât sunt de frumoasă și de expresivă? 

...Elle, Vogue, Harper's Bazaar, ce mină da aur ați pierdut!