Ultimul clopoțel

... Sau cum mi-a plăcut un cuvânt care nu-mi place. 

Ultimul clopoțel 2021. 

Flori.

 Îmbrățișări. Lacrimi și zâmbete. 

"Ani de liceu" la fel de tânăr  ca în urmă cu 35 de ani. 

Fotografii din cei patru ani. Hohote de râs.

Promisiuni. 

Cuvinte frumoase scrise în albume, pe tricouri, pe mingea de baschet sau pe ghipsul de la mâna fracturată ieri. 

Emoții. Elevi și profesori ușor (?) nostalgici... 

Un coleg mult mai tânăr și, evident, foarte iubit de elevi le scrie lucruri frumoase. 

Probabil foarte frumoase pentru că toți le citesc încântați. 

Nu-mi place să scriu, asa că le desenez

trifoi cu patru foi, zâmbăreți, flori, inimi și... nuclee benzenice. 

- Vă mulțumim pentru energia pozitivă pe care ne-ați transmis-o permanent! 

- Îmi voi aminti cum intrați  zâmbind la toate orele. 

- Nu uit prima oră. Ne-ați spus, printre altele, că l-ați școlarizat și pe Ramses! 

Tânărul coleg intervine:

- Îmi pare rău că nu v-am cunoscut la clasă. În cancelarie mă intimidați. 

De câte ori mă priviți mă aștept să mă scoateți la tablă. 

- Vai de mine, așa scorpie par?

Vedeți, dragilor? Nu sunt regina zâmbetelor, sunt o zgrioțuroaică! 

- Dumneavoastră?! 

- Nici vorbă! 

- Domnul profesor nu vă știe cum vă știm noi... 

 Daria, o fată discretă, uneori prea timidă declară curajos:

- Ați fost profii mei preferați. 

Sunteți mișto amândoi! 

- După cum vezi, tinere coleg, am fost aduși la același numitor. 

Să mai spună cineva ceva despre prăpastia dintre generații! 

Am îmbrățișat-o pe Daria care se înroșise toată crezând că a făcut o gafă. 

De fapt, spontaneitatea cu care a folosit expresia argotică este cea mai bună dovadă de sinceritate. 

Chiar dacă nu-mi place cuvântul, mi-a plăcut că sunt mișto! 

M-a bucurat la fel de mult ca expresia cu care mă alintă nepoatele : bosho cool. 

Oricât de "bosho" aș fi, important e să rămân "cool"! 

Să fiți mereu sinceri și liberi, dragii mei!