D'ale fotografiei

Îmi place să fac fotografii, nu este un secret.

Recunosc, îmi place și să fiu fotografiată.

Ce nu-mi place este să stau "ca la fotograf", țeapănă, foarte serioasă sau cu un zâmbet fals și chinuit pe chip.

Cu câteva zile în urma, am fost invitată să mi se facă poze pentru albumul de absolvire al unei clase cu care am lucrat, din păcate, numai anul acesta. 

M-a surprins și m-a bucurat propunerea lor. 

Sesiunea foto a fost o încântare. 

E drept că la început, m-a enervat fotograful care nu era mulțumit de lumină, de felul în care zâmbesc, de unghiul ales... 

Eu înțeleg că nu voia să le stric albumul copiilor, dar din niciun unghi nu arăt tânără și frumoasă. 

Până la urmă, s-a resemnat și a pozat ce-a avut. 

Ei bine, a venit momentul în care m-am simțit ca o vedetă : niște tineri atât de frumoși așteptau să le vină rândul să facem fotografii împreună! 

Mi-au trecut ifosele de divă când mi-am amintit că la fel așteptau, cu mulți ani in urmă, turiștii din Neptun să - i imortalizeze "pozarul" care își făcea  reclamă strigând cât îl țineau plămânii:

"Colorata mâine - i gata! Cu bărcuța, cu drăguța, cu maimuța!" 

Cum nu sunt nici bărcuță, nici drăguță, socotiți și singuri ce a rămas!