Râsu' - plânsu'

Zicerea de mai sus este poveste cu zâne față de ce mi s-a întâmplat mie în urmă cu vreo doi ani.

Mai întâi sa fac niște precizări despre starea mea generală. 

De ani buni, nu mă apropii de oglindă decât când mă rujez și atunci privesc strict obiectul muncii. În rest, mă privesc de la o distanță strategica de minimum trei metri, din două motive:

1. nu am niciun chef să fac inventarul canioanelor faciale și

2. mi-e teamă să nu facă infarct oglinda și, dacă e vreo venețiană de sute de euro, trebuie să fac credit la bancă pentru a acoperi paguba . 

Strategia e fără cusur - starea de bine e garantată. 

Sunt convinsă ( absolut aiurea) că arăt asa cum mă simt:

am energie ca la 30 de ani, sunt sprintenă ca la 20, iar mintea, mai iute de picior, a coborât pe la 14-15 ani.

Mai bine zis, eram convinsă până la întâmplarea cu pricina.

2019, vara. 

Mă urc în trenul spre Sinaia. Pe locul din fața mea e instalat "idealul" meu masculin:

o persoană de vârstă incertă, suplă ca o morsă cu chelia garnisită cu un volănaș de semiplete blonde spre cărunt.

Mă privește cu o uimire zâmbăreață care mă contrariază.

"Hm, seamănă cu  colegul meu de liceu, Alexan, de la B!" 

- Sărut mâna!Ce surpriză plăcută! Sunt Pleșa de la 12 B, zâmbește morsa cu toată gura și observ că - i lipsesc  2 premolari

"Mda, am fost pe aproape, măcar am nimerit clasa." 

- Mi-ați fost dirigintă. 

Cred că pe față mi s-a așternut cea mai tâmpă dintre expresiile mele tâmpe fiindcă a ținut să mă lămurească :

- Promoția 1981.E normal să nu vi-i amintiți pe toți elevii. Au trecut atâția ani de atunci! 

Am făcut rapid un calcul în minte. 

"Deșteapto, e mai tânăr ca tine cu zece ani și - l consideri moș?!" 

Ce să vă spun? Am simțit că devin legendară. 

Sunt madam' Matusalem!