Peșteri și legende
Am devenit interesată de peșteri încă din copilărie. Cireșarii sunt de vină. N-am ratat nicio peșteră din zonele prin care am hoinărit. În urmă cu muuuulți ani, când băteam asiduu munții României, peșterile nu erau luminate electric. Nu spun că era mai bine ci doar mai interesant și mai misterios. Oricum, kitsch-ul nu pusese stăpânire pe adâncul pământului. Acum sunt câteva cu lumini multicolore de zici că ai nimerit într-un club de noapte. Dar să revenim la legende! În urmă cu o săptămână am fost la peștera Polovragi și la peștera Bolii (genitiv nefericit de la Bolia, nu de la boală). Prima legendă. La Polovragi, ghidul ne-a spus că, dacă primim picături reci pe creștet, trebuie să știm că sunt lacrimile lui Zamolxe și e semn de mare noroc. A plâns în hohote Zamolxe deasupra mea,așa că mă apuc de pescuit.La cât noroc am acumulat, precis voi prinde peștișorul de aur! Sunt convinsă că nu va fi atât de meschin încât să-mi limiteze list...